Casele de Ajutor Reciproc a Pensionarilor au luat fiinţă în România în baza prevederilor Legii asociaţilor şi fundaţiilor nr.21/06.02.1924 cunoscută sub denumirea de Legea Marzescu.

Această lege reglementa condiţiile de înfiinţare a asociaţilor fără scop patrimonial sau lucrative, constituite ca persoane juridice de drept privat.

După cel de-al doilea război mondial nouă putere prin Decretul 204/21.11.1951 a reglementat înfiinţarea caselor de ajutor reciproc ale pensionarilor, pe criterii teritoriale, potrivit împărţirii administrative din acea vreme. Astfel, în anii ce au urmat (1952-1958), au luat fiinţă în localităţile reşedinţa de raion, precum şi în cele 8 raioane ale municipiului Bucureşti, casele de ajutor reciproc ale pensionarilor aflaţi în sistemul asigurărilor sociale de stat, sub îndrumarea şi sprijinul comitetelor executive ale consiliilor populare de raion. Prin Legea nr.13/23.11.1972, intrată în vigoare la 01.03.1973, s-a lărgit baza de cuprindere în casele de ajutor reciproc ale pensionarilor şi a beneficiarilor de ajutor social, indiferent de sistemul de asigurări sociale şi pensii căruia ai aparţin.

Această lege a cuprins şi prevederi referitoare la sarcina Ministerului Muncii şi Ocrotirii Sociale şi a structurilor sale din teritoriu (direcţiile judeţene şi a Municipiului Bucureşti pentru Problemele de Muncă şi Ocrotire Socială) privind îndrumarea din punct de vedere metodologic de specialitate a Caselor de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor (statutul cadru, regulament cadru de acordare a ajutoarelor nerambursabile, de acordare a împrumuturilor; verificarea dărilor de seamă financiar contabile, s.a.)

În baza art.37 din Constituţia României, la 24.09.1990 s-a constituit, prin afilierea liberă a majorităţii C.A.R.P –urilor din ţară, Federaţia Naţională a Caselor de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor ca organ reprezentativ şi consultative, autonom, neguvernamental, nepolitic, având ca scop apărarea intereselor acestora în raporturile cu autorităţile publice, respectarea şi acordarea drepturilor prevăzute în constituţie şi legile ţării.

Începând cu anul 1994, prin hotărâre de organizare şi funcţionare a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, acest minister nu a mai avut sarcina îndrumării caselor de ajutor reciproc ale pensionarilor şi ca urmare carp-urile nu au mai fost obligate să înainteze dările de seamă financiar contabile la Oficiile de Asistenţă Socială din Direcţiile Judeţene (a Municipiului Bucureşti) de Muncă şi Solidaritate Socială.

Parlamentul României a adoptat Legea nr.540 din 27.09.2002 privind Casele de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor, care a abrogate Legea nr.13/1972.

Potrivit Legii 540/2002, casele de ajutor reciproc ale pensionarilor sunt organizaţii cu caracter civic, persoane juridice de drept privat, cu caracter nepatrimonial, neguvernamental, apolitic, cu scop de caritate, de întrajutorare mutuală şi de asistenţă socială.

Scopul principal al caselor de ajutor reciproc ale pensionarilor, este sprijinirea membrilor lor prin acordarea de împrumuturi rambursabile, ajutoare nerambursabile şi ajutoare pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare a foştilor membri.